Teoria Aventurii

Take 1: Sillicon Valley

Ce mai e nou

Invatam si traim viata. Va sa vie:

-un domeniu nou

-un blog nisat(cel mai probabil) in engleza

-un blog de development la proiectul actual(mai dureaza pana il anuntam)

-interviul de viza, in cateva saptamani. M-a programat prea repede, inca nu am chemarea din US.

Sunt multe de anuntat, dar, deocamdata, vor veni mai putine update-uri aici.

Anunțuri

Mai 5, 2007 2:13 pm Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

SMAEB, Kawasaki, Zude

Dupa ce am terminat application-ul pentru academie, ieri am stat pe informatii despre viza si azi imi programez interviul. De acum ramane doar developmentul la site ca sa am ce arata in California.

Kawasaki iar ne arata cum ca ar fi un fel de 3SudEst al venture-capitalistilor. Acum cauta oameni care sa-i spuna secrete si stiri in premiera.

Unul din cele mai promitatoare startupuri ale momentului, din toate punctele de vedere(sustinere, finantare, tehnologie, strategie) este Zude. Se lansau teoretic pe 1 mai, astazi, dar practic am primit o invitatie sa testez produsul cu 24 de ore inainte, de pe 30 aprilie. Am uitat ieri sa intru pe site, si astazi vad ca au decis sa faca beta-ul private pentru ca le-au cazut serverele de la atat trafic si doar cei care s-au logat de ieri au acces in beta. Shucks!

Ieri mi-am facut timp sa trec si pe la Romexpo la SMAEB-ul de anul acesta. Fetele, pentru ca toata lumea vorbeste despre ele, nu erau cine stie ce, basca erau si putine. La capitolul motoare, in afara pavilionului erau mai multe motoare ale vizitatorilor decat inauntru expuse. Salonul a fost excelent pus la punct din perspectiva accesoriilor si echipamentelor, dar putin dezamagitor la capitolul motoare, pentru mine. In afara de modelele de serie nu gaseai mare lucru care sa-ti intoarca privirea. Am testat cu Andrei tot ce era de testat. Abia asteptam sa ne luam jucarii in cativa ani.
A mai ajuns cineva la SMAEB, sau sunteti toti plecati de 1 mai?

Mai 1, 2007 9:52 am Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Plecarea in US

Dupa indelungi discutii intre noi, intre noi si developeri din Bay Area, intre noi si Paul Graham, intre mine si WizardAcademy am decis urmatoarele:

In iulie plec singur in SUA cu chemare din partea board-ului Wizard Academy pentru a participa la seminarul(inca neanuntat pentru anul curent) World Changers unde sunt alesi 24 de attendees din toata lumea. Am fost ales sa particip anul trecut, insa nu am putut din lipsa de fonduri si din cauza BAC-ului care incepea in 3 zile. Plus ca aveam 2 saptamani pentru a obtine viza. Suffice to say ca am incercat sa obtin pana si un internship la Academie(in conditiile in care ei nu au program de internship), printre altele, dar nu aveam cum sa ajung. Cu 2 saptamani inainte de seminarul de anul acesta vor inaugura Engelbrecht House, unde probabil vom sta. Astept cu nerabdare sa cunosc cei 2 laureati ai premiului Nobel(inca neanuntati pe site) ce vor fi lectori alaturi de Roy Williams, precum si reporterul de la Wall Street Journal.

In ordine, astept o confirmare de la coordonatorul Academiei(trebuie sa reinnoiesc application-ul), ca apoi sa imi programez interviul pentru viza. In mod ideal si realizabil voi avea in jur de 5-600E de cheltuiala in US. Adica vreo 7-800$, in functie de cat ma costa biletul avand in vedere ca il cumpar on short notice. Ce voi face dupa seminar vom spune in alt episod. :)

Also, invat Ruby on Rails momentan si recladesc intreg proiectul pornit. Which is ok, mai bine acum decat mai tarziu.

Aprilie 25, 2007 1:04 pm Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Paradoxul zilei de miine

Lumea se schimba in jurul nostru. Vad asta tot mai mult in fiecare zi si realizez tot mai clar contextul acestei schimbari, unde ma aflu eu, unde se afla generatia mea. Stiu ca acum noi suntem viitorul insa nu ma amagesc, si noi vom imbatrini. Nu vreau sa par pesimist, privesc viata ca un lucru minunat in tot ce inseamna si realizez vazindu-mi rudele de diferite virste ca, voi trai diferit de la an la an, ma voi modifica radical. Realizez insa ca, mai „in putere” decit acum nu voi mai fi cel putin fizic, nu, mint, barbatul atinge maturitate fizica in jur de 28 de ani, totusi… Daca acum o luna imi spuneam ca trebuie sa termin pregatirile pentru a incepe un nou capitol ei bine, acum simt in sfirsit ca s-a miscat ceva si am pornit. Unde? Pe drumul autodefinirii binenteles, adica pe un drum asumat.

Imi simt pasii mici dar siguri. Imi inchipui ca astfel de posturi despre lucruri definitive devin plictisitoare, dar ce sa-i fac daca simt ca in fiecare zi mi se deschid tot mai multe porti in fata. Partea proasta e ca ma fac sa ma simt tot mai mic.

E in firea lucrurilor ca spatiul personal sa para tot mai mic si totusi, lumea tot mai mare. Un paradox neplacut. Ma mai gindesc eu pe parcurs si va mai spun ce vad.

Aprilie 24, 2007 7:30 pm Posted by | Real Life | Lasă un comentariu

Cand calci pe langa

Guy Kawasaki, un recunoscut guru al startupurilor are un cuvant greu de spus in startup scene-ul de peste ocean. Ma intreb perplex de ce remarca pe blogul personal prezenta si sustine un startup(?) mediocru si cum oare l-au convins fondatorii lui ca oameni. Startup-ul, numit Flat Daddy ofera postere lifesize –Flat Daddies si Flat Mommies– cu soldatii americani in misiune pentru familiile lor de acasa.

E un alt fel de a remarca practic cat de mult conteaza sa fii acolo si cat iti cresc sansele cand ai posibilitatea de a te intalni cu Guy Kawasaki la un speaking oarecare. E, de asemenea un mare fel de a demonstra ca nu poti sti ce va avea succes cand ai ca target publicul si intreprinzi ceva puternic social, neavand in spate o tehnologie strong. Asta ca sa nu fim rai.

Aprilie 22, 2007 4:58 pm Posted by | Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Chemare la actiune

Internetul ca unealta de informare este neegalat in istoria omenirii. Drept urmare, odata cu aparitia net-ului devenit deja comun, multe lucruri se schimba.

Sunt absolut convins de faptul ca Internetul va avea un impact major asupra felului in care ne ducem traiul. Sunt foarte convins de faptul ca incepand de la convingeri si credinte si pana felul in care ne traim viata cotidiana, omenirea va fi profund schimbata peste cateva zeci de ani datorita Internetului. Ramane de vazut in ce fel, insa cred ca se va transmite in viata reala sentimentul de libertate de pe Internet, impreuna cu valorile ce-i stau la baza. Cred ca in momentul in care indianul, turcul, francezul si ugandezul vor comunica impreuna pe net descoperind ca sunt, de fapt, toti la fel(ca potential, nu ca personalitate) nu vor mai fi razboaie. Strans legat de educatie, Internetul le va arata ca diversitatea e buna, ca nu trebuie sa il urasti pe cel de langa tine doar pentru ca difera in gandire si ca ceilalti iti respecta punctul de vedere si credintele daca si tu o faci. Nu cred ca se va intampla peste noapte sau de la sine, dar cred ca vom trai momentul in urmatoarea jumatate de secol.

Educatia e cel mai important stimulent al bunului simt si vad in Internet cel mai important mijloc de educatie contemporan. In rata in care informatia evolueaza, e mai usor sa te auto-educi cu ajutorul Internetului decat cu ajutorul sistemului de invatamant conventional.

Pe langa avantajele aduse sistemului de invatamant si procesului de invatamant in sine, pe langa altele, Internetul are si partile lui negative, sau, sa spunem, dezavantajele neidentificate si netratate. Este evidenta problema tinerilor dependenti de anumite servicii pe care Internetul le pune la dispozitie. Networkurile sociale inlocuiesc iesirile cu prietenii pentru multi tineri. E puternic dezorientant daca nu esti impamantat cum trebuie si nu te autostapanesti.

In cazul meu Internetul ma faulteaza prin faptul ca simt nevoia sa stiu totul inainte sa pornesc la atac. Ori abordarea asta e profund gresita si trebuie sa mentin intotdeauna o perspectiva obiectiva. In primul rand niciodata nu vei sti totul despre un domeniu care e in continua evolutie. Apoi, chiar daca ai putea, tot nu cred ca abordarea ar fi superioara unei baze de informatii urmata de experiment si suplimentata de noutatile din domeniu pe parcurs.

Cred ca se va ajunge la o conduita excelent balansata ce va transcende Internetul in timp. Ca orice lucru nou e inca putin debalansat totul. Trebuie comparat cu inceputurile industrializarii ca impact, sau cu performantele primului automobil. Cred in faptul ca Internetul va atinge in destul timp performantele unui Lamborghini comparat cu primul model de Ford T, unde probabil suntem acum. Nimeni nu poate sti rata accelerarii evolutiei Internetului, dar eu cred ca voi trai momentul in care web-ul va ajunge la nivelul masinii zburatoare.

Voi cei care cititi mesajul asta conditionati-va si fiti oameni buni, cu o conduita de invidiat. Ceilalti va vor urma exemplul si in curand vom uita de evenimentele ce ne tulbura tara. Pe final adaug un singur lucru, din motiv ca nu-mi plac genul asta de texte pentru ca tind sa aiba un ton slab si plapand in comparatie cu realitatea ce ne inconjoara: fiti puternici si nu va plecati in fata raului.

Aprilie 20, 2007 10:06 pm Posted by | Real Life | Lasă un comentariu

LiberTV

LiberTV e un startup romanesc pornit in martie 2006. S-a pozitionat bine pe piata fata de serviciile video virale, LiberTV vrand a fi o alternativa la televiziunea conventionala. Atat site-ul cat si aplicatia au un design foarte bun.

Vrem sa luam legatura cu ei, dar deocamdata se lasa asteptati. Personal imi place sistemul, am gasit documentare bune. Sper sa bage in ecuatie cat mai repede business planul(sa integreze reclamele cat mai eficient ca sa nu se agite ownerii de copyright). Dupa, nimic nu le mai sta in cale.

Later edit:

Ne-am intalnit cu Florin Braghis, CEO-ul LiberTV, care e un tip foarte fain. Intreaga echipa e faina. Lipsea din sediu catelul Byte din prezentarea de pe site-ul lor. Ce s-a intamplat cu Byte?

Aprilie 17, 2007 6:15 pm Posted by | Real Life, Startup | 1 comentariu

Efectul bulgarelui

Astazi disec efectul bulgarelui, sau ce face anumite lucruri(carti, persoane, filme, startupuri, cam orice poate fi ‘consumat’ intr-un fel sau altul) sa decoleze foarte abrupt si sa ajunga practic intangibile. Cu siguranta, e vorba de o doza de noroc, sau, mai bine zis, hazard. Ce altceva, totusi?

Ca sa pun lucrurile in perspectiva, aduc in primul rand aminte de recentul experiment cu Joshua Bell(violonist extraordinairé) care si-a tras o sapca de baseball, dupa cum spune articolul, si a cantat timp de o ora la intrarea unui metrou din New York. Avem deci un violonist recunoscut mondial cantand timp de o ora la un Stradivarius vechi de 300 de ani la intrarea intr-un metrou. Cititi mai intai articolul daca nu ati facut-o deja, ca sa nu va stric surpriza. Un comentariu foarte pertinent si deopotriva interesant la articol gasim aici. Daca nu aveti timp, cititi urmatorul paragraf pentru concluzie.

<– Spoiler

 A strans ~$12 de la cativa oameni si o singura persoana l-a recunoscut, persoana care i-a dat $20. In total, din ~1000 de persoane care au trecut pe langa el, o mana l-au ascultat si una singura l-a recunoscut. Acelasi tip canta pe sume de aproximativ $1000 pe minut, dupa cum spune articolul.

Spoiler –>

Ce intelegem? Ca de fapt tot ce conteaza e contextul. Framing. Ca desi tipul suna divin, daca nu ti se spune asta nu stai sa il asculti(desi cativa au recunoscut ca suna altfel, marea majoritate nici nu a bagat de seama).  Chiar violonistul zicea ca a avut emotii pentru ca de data asta canta in fata unui auditoriu pentru care el nu era probat social. Oamenii nu stiau cine e. Aici insa, era exact ca toti ceilalti cantareti de pe strada. Ia omului scena, sala plina si biletul, da-i o strada in schimb si se schimba rezultatul. Totusi, in experimentul de la metrou erau si multe lucruri impotriva lui, oamenii erau grabiti prin natura locului, dar sa presupunem ca il pui intr-o piata unde nimic nu ii sta in cale. De ce se schimba rezultatul?

Apoi, contextul se extinde la tot ce e social. Lumea citeste, Codul lui DaVinci pentru ca toata lumea il citeste. La fel Alchimistul. Aici exemplele sunt foarte bune pentru ca valoarea celor doua opere este incerta. Dupa toate probabilitatile, publicitatea le-a plasat unde sunt astazi. Nu poti spune acelasi lucru despre Abba si Beatles, spre exemplu. Abba si Beatles au valoare independenta de context, de social proof si advertising. Sau nu? Sigur mai sunt si alte formatii la fel de valoroase(sa zicem, in lipsa de alt cuvant) ca Abba si Beatles, dar complet necunoscute si pierdute in negura timpului. Sau nu? Cum e de fapt?

Ajungem, deci, la concluzia ca succesul e strict legat SI de felul in care te vinzi? Ca Cioran a fost bun(avea ce vinde), dar a si stiut sa o faca? Vindea si produsul, dar si povestea din spate, nu? Ca si Apple si MTV. Ce vinde Radio Guerilla daca nu imaginea? Deunazi directorul lor de marketing ma intreba de ce ascult Radio Guerilla si nu KissFM sau altceva. I-am raspuns reflex ca e o reconfirmare a imaginii personale.

Cum produci bulgarele? Aveti vreun insight?

Aprilie 16, 2007 3:33 pm Posted by | Real Life | Lasă un comentariu

Ce aveti voi

Azi sunt in Pitesti, maine ma duc sa imi fac pasaportul. De dimineata am fost la Media Galaxy si i-am aratat Mihaelei Irimia -Marketing Manager- ce misto sunt obiectele din planul de marketing. A concluzionat ca era super daca aveam un DTP-ist, ca treceam direct la treaba. Dar suntem studenti si n-avem nici un chior. Nici DTP-ist.
Oricum, nu ma hazardez dar mie mi s-a parut foarte ok tipa. Multi-tasking, e clar ca era foarte ocupata dar pare a trage si in directia noastra. Oricum primii care se risca vor castiga. Nu poti cumpara outdoor mai eficient in Romania pentru ~150E/luna la o campanie de 3 luni. Costa 500E un panou obosit prin zona Orhideea, deci da. Plus ca e nou, plus ca e mobil, mai e si 3D si are creatia dezlegare. Daca ati aterizat intamplator aici e vorba de planul de outdoor alternativ ce poate fi gasit la sectiunea downloads.

Dar, revenind la titlu, ne gandeam ieri ce avem noi, material vorbind si ca sprijin. Esti gata? Nu avem nimic.

Ce ar fi fost bine sa avem? Independenta financiara pentru cel putin 6 luni, cat mai mult. Adica o suma care sa ti-o dea ai tai si sa-ti zica uite ba fa ce vrei cu astia. Vreo 2-3000E macar ne ajungeau pentru o chirie ca burn rate-ul e foarte mic. Nu mai zic de situatia in care primeai 5000E+ sa-i investesti in ceva, e exclus. Amandoi provenim din familii cu un singur parinte si salariul parintilor adunat e de vreo 600E. Frustrant, teribil, grav. Tot ce avem sunt 3500E din partea lui Andrei. In rest, n-avem.
Sprijin moral si sfaturi competente la discretie. N-avem. Si asta e mai important. E foarte nasol sa nu ai crengi de care sa te legi ca sa obiectivezi anumite idei. N-avem un sistem de referinta. Ma gandeam cat de usor era daca vreunul din parintii nostri ar fi avut o afacere. Sau macar o tentativa candva. Sigur te ajutau cu ceva. Aici ne-au ajutat mult informatiile obiective aduse la masa de Radu Georgescu. A dovedit multa rabdare si bunavointa fata de noi.
Ciudat, lista cu ce nu avem era mult mai lunga dar am uitat din elemente pe parcurs.
Ca sa inchei pe un ton pozitiv insemnarea asta, o amintesc pe Sacha, prezenta feminina care ne viziteaza pentru 2 saptamani.

Sacha

Aprilie 12, 2007 11:56 pm Posted by | Real Life | Lasă un comentariu

Motivatie

Personal am pornit pe drumul asta de cativa ani, fara un scop fix. Vroiam sa fac ceva bun, ma bucura cand lumea folosea ceva ce eu faceam si aveam un input bun, in general.

Ulterior am fost infestat, mi-au fost impuse ideile altora. Nu puteam face cum vreau eu, trebuia sa fac cum trebuie facut. Dupa ce mi s-a luat sa fiu o oaie intre oi am luat decizia sa nu mai continui asa, ci sa fac cum stiu eu mai bine, cel putin pentru o vreme. Incet, incepi sa vezi ca nu esti singurul si obtii sprijin din partea altora. Cei ajunsi sus au mai mult timp in spate decat noi, dar cam atat. Da, e si putin noroc la mijloc, dar ti-l si faci in mare masura.  In plus, e mult mai usor sa distingi un om care are niste lucruri in spate sau a trecut prin mai multe. Faci mult mai usor profilul unuia de 30 de ani decat al unuia de 20. Celui de 20 nu poti decat, cel mult, sa-i ghicesti potentialul. Si asta nu dintr-o discutie de 10 minute. Dar e-n firea lucrurilor sa fie asa, si nu suntem singurii care intampinam problema asta. Life isn’t fair and that’s great news!

Apoi e conduita. Conduita e probabil cea mai importanta. Pentru ce faci totul? Pentru bani? Ar fi ciudat, avand in vedere ca poti avea oricand cam orice vrei dintr-o cariera conventionala. Ar fi si mai ciudat cand te gandesti ca acum te simti cel mai liber, cand nu ai un chior in buzunar. Cu exceptia Sarbatorilor si a evenimentelor neprevazute nu prea mai ai bani nici de o Cola, dar tot te simti excelent fata de verile care le pierdeai prin terase. Atunci pentru ce faci totul? Poate tocmai pentru drum, pentru ca e fun, pentru ca e o provocare, pentru ca nu ai alte obligatii, pentru ca orice altceva e prea plictisitor. Toate la un loc.

Si cum faci? Invarti magarii, iti faci relatii(un fel de networking romanesc) si apoi rulati banii de la unii la altii, ca-ntre prieteni? Nepotisme, sar batranele, manele, cefe groase? Nu, esti subtire. Faci cam acelasi lucru, dar tu invarti conturile fostilor colegi care au ajuns directori prin firme in Capitala. Mai scoate Vantu vreun Money Express in care scrie despre ale lui si ai lui. Fiecare are grija de cineva. Sa nu mai zic de indelung discutatul Vodafone, McCann Erickson si Enoiu. O fi fost, n-o fi fost, nu conteaza. Nu vreau sa fac parte din asa ceva, oricum.

Deci cum faci? E simplu. Trebuie sa creezi valoare in jurul tau, cumva, oricum. Asta e reteta universal valabila. Restul miscarilor merg, sigur, dar nu sunt de mine. Verticalitatea e una din cele mai importante trasaturi. Nu vreau sa fac compromisuri de nici un fel. Si asta nu e atitudine de virginel care nu stie el cu ce se mananca, e atitudine asumata. Cine porneste asa la drum si dupa se inmoaie e slab si se amageste singur cand spune ca asa fac toti.

Aprilie 11, 2007 4:31 pm Posted by | Ideas, Real Life, Startup | Lasă un comentariu