Teoria Aventurii

Take 1: Sillicon Valley

Dragos Anastasiu despre afaceri

Dragos Anastasiu si-a impartasit strategia in afaceri la ABM astazi. E o poveste scurta. Citat aproximativ:

„Acum 15 ani era usor sa reinventezi roata in Romania, dupa modele din afara tarii. Acum insa, vin puternic din spate investitorii din afara tarii. Esti, in consecinta, nevoit sa dai mana cu ei.”

Inteleg ca exit strategy-ul este o preluare.

Mai 11, 2007 2:03 pm Posted by | Ideas, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Motivatie

Personal am pornit pe drumul asta de cativa ani, fara un scop fix. Vroiam sa fac ceva bun, ma bucura cand lumea folosea ceva ce eu faceam si aveam un input bun, in general.

Ulterior am fost infestat, mi-au fost impuse ideile altora. Nu puteam face cum vreau eu, trebuia sa fac cum trebuie facut. Dupa ce mi s-a luat sa fiu o oaie intre oi am luat decizia sa nu mai continui asa, ci sa fac cum stiu eu mai bine, cel putin pentru o vreme. Incet, incepi sa vezi ca nu esti singurul si obtii sprijin din partea altora. Cei ajunsi sus au mai mult timp in spate decat noi, dar cam atat. Da, e si putin noroc la mijloc, dar ti-l si faci in mare masura.  In plus, e mult mai usor sa distingi un om care are niste lucruri in spate sau a trecut prin mai multe. Faci mult mai usor profilul unuia de 30 de ani decat al unuia de 20. Celui de 20 nu poti decat, cel mult, sa-i ghicesti potentialul. Si asta nu dintr-o discutie de 10 minute. Dar e-n firea lucrurilor sa fie asa, si nu suntem singurii care intampinam problema asta. Life isn’t fair and that’s great news!

Apoi e conduita. Conduita e probabil cea mai importanta. Pentru ce faci totul? Pentru bani? Ar fi ciudat, avand in vedere ca poti avea oricand cam orice vrei dintr-o cariera conventionala. Ar fi si mai ciudat cand te gandesti ca acum te simti cel mai liber, cand nu ai un chior in buzunar. Cu exceptia Sarbatorilor si a evenimentelor neprevazute nu prea mai ai bani nici de o Cola, dar tot te simti excelent fata de verile care le pierdeai prin terase. Atunci pentru ce faci totul? Poate tocmai pentru drum, pentru ca e fun, pentru ca e o provocare, pentru ca nu ai alte obligatii, pentru ca orice altceva e prea plictisitor. Toate la un loc.

Si cum faci? Invarti magarii, iti faci relatii(un fel de networking romanesc) si apoi rulati banii de la unii la altii, ca-ntre prieteni? Nepotisme, sar batranele, manele, cefe groase? Nu, esti subtire. Faci cam acelasi lucru, dar tu invarti conturile fostilor colegi care au ajuns directori prin firme in Capitala. Mai scoate Vantu vreun Money Express in care scrie despre ale lui si ai lui. Fiecare are grija de cineva. Sa nu mai zic de indelung discutatul Vodafone, McCann Erickson si Enoiu. O fi fost, n-o fi fost, nu conteaza. Nu vreau sa fac parte din asa ceva, oricum.

Deci cum faci? E simplu. Trebuie sa creezi valoare in jurul tau, cumva, oricum. Asta e reteta universal valabila. Restul miscarilor merg, sigur, dar nu sunt de mine. Verticalitatea e una din cele mai importante trasaturi. Nu vreau sa fac compromisuri de nici un fel. Si asta nu e atitudine de virginel care nu stie el cu ce se mananca, e atitudine asumata. Cine porneste asa la drum si dupa se inmoaie e slab si se amageste singur cand spune ca asa fac toti.

Aprilie 11, 2007 4:31 pm Posted by | Ideas, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Day-in, Day-out

Interesant in ultima vreme felul in care au inceput sa se lege toate. Nu ne mai simtim debusolati si mediul in care traim nu ne mai pare strain si haotic. De asemenea am ajuns, eu cel putin, sa nu mai simt nevoia unei confirmari din partea sistemului. Bine nu fusesem eu prea legat de el nici pina acum, caci am stat 2 ani pe bara tocmai datorita firii mele auto-conservatoare. Totdeauna am preferat sa investesc in mine, in timpul meu si sa nu ma vind ieftin. Dar asta a fost inainte sa descopar amploarea lucrurilor, inainte sa ma autofortez sa evoluez si inainte de feedbackul de la Razvan.

Am plecat dintr-o pozitie avantajoasa dar tot m-a durut. Ha ha daa! A fost o durere fizica. Din fericire omul este un animal deci se si adapteaza. Acum ma simt liber si cind ies pe strada, chiar daca stiu ca la prinz maninc ciorba la pliculete, parca mi s-ar fi luat o piatra de pe inima: iau singur deciziile mele, nu conteaza citusi de putin ca nu am siguranta (materiala), e normal, nici un avangardist n-a avut-o la inceput si ma amuza gindul ca voi considera aceste clipe minunate in 10 ani…

                                                                                                                                             Andrei

Aprilie 3, 2007 10:04 am Posted by | Ideas, Progress, Real Life | Lasă un comentariu

Despre rezistenta

Cel mai greu lucru e sa te lupti cu tine insuti. Pentru ca, practic, doar cu tine insuti te lupti. Odata ce esti complet aliniat dinauntru totul merge catre bine si raman doar bariere de dat jos. E greu cand te distrage scoala, parintii sau orice altceva. Trebuie sa te izolezi mai intai(de tot si toate, inclusiv viata sociala), sa stai si sa te gandesti foarte bine la ce esti, ce vrei si cum vei ajunge unde vrei, dupa care sa iei decizii. Decizii gen renunt la facultate pentru ca nu ma duce nicaieri. Imi ofera doar iluzia unei sigurante. Decizii de a nu te inmuia atunci cand parintii plang si se agita pentru ca sunt indoctrinati de vechiul sistem.  Toate astea te distrag daca nu esti atent. Si e greu, pentru ca nu vrei sa-ti faci parintii sa sufere, din contra.

Trebuie sa intelegi ce inseamna sa te conformezi prejudecatilor si conventiilor si ca, de fapt, la 20 de ani nimic din toate astea nu conteaza. Treaba cu jobul a fost o dedulcire, deviasem clar. Se poate trai perfect si cu 100E/luna, cum facem acum. Si bucuriile sunt mai mari. E counter-intuitive, dar adevarat. Unul din fondatorii HOTorNOT se „infometeaza”, spre exemplu. Tind sa cred ca la noi e mai eficient totusi. E asumat, dar si putin fortat :) Lui nu stiu cat de mult ii merge auto-pacaleala.

Apoi, sunt si deciziile mici. Nu ma mai uit la film, mai bine ma odihnesc. „Nu mai ies in oras” devine „nu mai pierd timpul”. Vom avea tot timpul pentru asta, dar nu acum.

Tentatia sa faci ceva mai mic, dar cu sanse mai mari de reusita e pretutindeni. Ca sa nu mai zic de tentatia de a ne angaja si a duce un trai excelent. Tot timpul sunt cai care lucesc pe langa tine. Insa trebuie sa ramai rational si sa stii ca acum e momentul sa risti, nu mai prinzi ocazia alta data. E mai greu la 25-30 de ani sa risti in felul asta.

Avem „momente” de 2-3 ore cand pur si simplu deviem de la ideea initiala si ne dam seama ca totul sta pe muchie. Dar n-ar mai fi fun daca n-ar fi, nu?

Martie 29, 2007 5:18 pm Posted by | Ideas, Real Life, Startup | 2 comentarii

Lista revamped

In eventualitatea in care plecam, acum stiu totul despre viza si avem sanse mari sa o obtinem. In momentul asta avem chirie platita si bani de mancare, deci nimic nu sta in drumul startupului.

Avem doua planuri de startup, din care unul e complet si la care, la cum stau lucrurile in momentul asta, vom incepe dezvoltarea cat se poate de curand, adica in cateva zile. In aproximativ 2 luni avem demo-ul, si in maxim 4 vom avea release-ul. Pana atunci trebuie sa atragem un angel.

Daca plecam, avem si know-how despre Sillicon Valley si persoanele vizate. Ar ramane banii pentru SUA, dar si aici cred ca ne vom descurca. In eventualitatea plecarii, povestea din spatele nostru ar fi un atu, care adaugat la viitorul contact cu George Haber ar putea constitui un avantaj.

Martie 14, 2007 2:59 pm Posted by | Ideas, Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Yes, well

De cateva zile citim de dimineata pana seara. Ne-am mutat in noul apartament, am renuntat la ideea de job cu Andrei in favoarea unei activitati lucrative of some sort. Cel mai probabil vom da lectii de fotografie copiilor de scoli generale, desi asta e total neimportant in momentul asta. 

La Brands and Bears nu incurcam pe nimeni mai mult decat ne-au incurcat ei. Desi a ramas sa primim un telefon care sa ne anunte cand vom incepe propriu-zis munca(Cristina Lambru, Creative Directorul lor ne-a spus ca e foarte ocupata zilele astea, dar ca ne suma cum are timp de noi – de inteles de altfel), inca asteptam. La trecut. Ne-am dat seama ca nu are rost sa ne legam cand suntem atat de aproape de. Oui, aproape de. 

In retrospect imi pare rau intr-o oarecare masura de atmosfera de la Bears. Dar nu putem da cu piciorul la ce avem acum, si asta e varsta la care riscurile trebuiesc asumate mai mult ca oricand.

Drept urmare. Avem si planul, sunt convins ca vom primi finantari. Dar sa nu ne aruncam si sa luam lucrurile in piept sistematic.

Rapido rapido e…

Martie 13, 2007 3:05 pm Posted by | Ideas, Progress, Startup | Lasă un comentariu