Teoria Aventurii

Take 1: Sillicon Valley

Psihologic vorbind

Important de spus ca insemnarea de fata nu e un lament, ci o conturare mai indeaproape. Decat lament, mai degraba bataie cu pumnul in piept.

Toata problema se da inauntru. Aici razbim, caracterul contand in prima faza, nu skillurile. Sa respecti programul stabilit de tine, sa poti zice zici nu cand toata lumea zice da, sa nu te dai batut nici cand crezi ca a trecut momentul greu de trecut si ca daca acum nu merge e clar ca nu merge. In realitate, nici nu ai ajuns la jumatate. Sa cuceresti toti oamenii fara macar sa-si dea seama, sa diseci toate resorturile ce stau in spatele lor. Sa ajungi sa apesi butoane in ei. In plan personal, sa fi ce nu e nimeni, chiar de la nivelul la care esti. Sa sti ca nu zbori inca, pentru ca esti la nivelul la care toata lumea sare. Dar tu sari cel mai mult, asta conteaza. Cu timpul, vei zbura daca ai geneticul aferent in spate.

Toate realizarile mari sau macar demne de mentionat au in comun momente cat se poate de grele in fata carora toti oamenii banali ar fi cedat, alegand calea usoara. Greutatile sunt cu atat mai mari cu cat intotdeauna ai o cale usoara care e tentanta din toate punctele de vedere. Cat de greu e pentru un om banal sa zica nu in fata unei slujbe ce ii ofera o mie de euro in Bucurestiul de astazi, si sa traiasca din 3-5 milioane lunar, dezvoltand ceva nesigur, pe termen lung. Pe termen lung.

Din punctul meu de vedere, lucrurile nu stau asa. Totul e simplu. Normal ca e greu sa inveti si sa aplici zilnic dupa un program stabilit de tine, dar eu elimin nesiguranta de mai sus. E greu sa te izolezi complet de latura sociala, sa nu iesi, sa nu interactionezi decat controlat si impus de tine. Tensiunile in grup sunt inerente, dar trebuie sa treci peste. Parintii, evident, sunt impotriva, ca de. Din grupul parintilor, doar mama mea ma sustine(pasiv, adica nu pune bete in roate) si Cristina, prietena. In rest, nimeni nu zice sa-i dam inainte ca stam pe aur. Doar Radu Georgescu ne-a impins incercand sa vada ce putem pe cont propriu. A fost o reactie calculata, si, ca un calcul, a dat rezultatul scontat.

Dar eu stiu ca va functiona, sunt ferm convins de asta.  Nu conteaza ce, nu discut ideea. Sistemul nostru va reusi. Chiar daca in 5 ani(5 ani inseamna fantastic de mult cand faci zilnic ce facem noi), tot va iesi. Am inceput totul de 4 luni, incet dar sustinut, si pe masura ce trece timpul ne-am trezit din ce in ce mai mult. Adica, practic, de o luna mergem in ritmul asta. Daca ma intrebi, pare ca a trecut un an, si am trait mult mai mult decat pana acum.

Anunțuri

Martie 17, 2007 11:17 pm - Posted by | Real Life

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: