Teoria Aventurii

Take 1: Sillicon Valley

Updates

Cu siguranta plecam in SUA la vara, finantati sau nu. Trebuie sa vedem cum se misca lucrurile in Valley, cum se iau pitchurile si cum se face networkingul. Avem 2000E , mai strangem o mie, ne ajung ceva timp. Intre timp mizam si pe un contract de marketing aici in tara, poate se mai strang niste bani. Astept si seminarul lui Roy Williams din vara in Texas si, mai ales, lectorii laureati ai premiului Nobel. Suna asa, intr-un fel.

Knowledge avem despre cum se intampla lucrurile, aici nu mai avem ce invata. Am avut discutii peste discutii si revin ciclic niste topici. Pentru moment e clar ca trebuie sa plecam, aici ne invartim in cerc, exact ca in discutii.

Ca big update, suntem doar doi. Vlad s-a departat. Am ramas eu si Andrei. Ar fi excelent un al treilea om, programator, dar ne descurcam. Fara al treilea om, e ca si cum am avea un pistol in mana, trebuie sa fii foarte atent cand tintesti. Cu al treilea om, am fi o mitraliera.

Pana acum am lasat in spate 3 facultati si un prieten. N-avem regrete, totul e de-abia la inceput.

Anunțuri

Martie 30, 2007 7:11 pm Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Despre rezistenta

Cel mai greu lucru e sa te lupti cu tine insuti. Pentru ca, practic, doar cu tine insuti te lupti. Odata ce esti complet aliniat dinauntru totul merge catre bine si raman doar bariere de dat jos. E greu cand te distrage scoala, parintii sau orice altceva. Trebuie sa te izolezi mai intai(de tot si toate, inclusiv viata sociala), sa stai si sa te gandesti foarte bine la ce esti, ce vrei si cum vei ajunge unde vrei, dupa care sa iei decizii. Decizii gen renunt la facultate pentru ca nu ma duce nicaieri. Imi ofera doar iluzia unei sigurante. Decizii de a nu te inmuia atunci cand parintii plang si se agita pentru ca sunt indoctrinati de vechiul sistem.  Toate astea te distrag daca nu esti atent. Si e greu, pentru ca nu vrei sa-ti faci parintii sa sufere, din contra.

Trebuie sa intelegi ce inseamna sa te conformezi prejudecatilor si conventiilor si ca, de fapt, la 20 de ani nimic din toate astea nu conteaza. Treaba cu jobul a fost o dedulcire, deviasem clar. Se poate trai perfect si cu 100E/luna, cum facem acum. Si bucuriile sunt mai mari. E counter-intuitive, dar adevarat. Unul din fondatorii HOTorNOT se „infometeaza”, spre exemplu. Tind sa cred ca la noi e mai eficient totusi. E asumat, dar si putin fortat :) Lui nu stiu cat de mult ii merge auto-pacaleala.

Apoi, sunt si deciziile mici. Nu ma mai uit la film, mai bine ma odihnesc. „Nu mai ies in oras” devine „nu mai pierd timpul”. Vom avea tot timpul pentru asta, dar nu acum.

Tentatia sa faci ceva mai mic, dar cu sanse mai mari de reusita e pretutindeni. Ca sa nu mai zic de tentatia de a ne angaja si a duce un trai excelent. Tot timpul sunt cai care lucesc pe langa tine. Insa trebuie sa ramai rational si sa stii ca acum e momentul sa risti, nu mai prinzi ocazia alta data. E mai greu la 25-30 de ani sa risti in felul asta.

Avem „momente” de 2-3 ore cand pur si simplu deviem de la ideea initiala si ne dam seama ca totul sta pe muchie. Dar n-ar mai fi fun daca n-ar fi, nu?

Martie 29, 2007 5:18 pm Posted by | Ideas, Real Life, Startup | 2 comentarii

Cine se trezeste la 4 departe ajunge

Cu ochii putin bulbucati, ce-i drept, dar departe.

Martie 27, 2007 4:35 am Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Desteptarea

„Te trezesti dimineata si te ridici din pat, te duci la geam. Privesti cerul senin pe care nu a rasarit complet soarele. Totul pare normal mai putin sentimentul ciudat de nessiguranta care parca te-a intoxicat de ceva timp incoace. Si atunci iti amintesti: ai luat o hotarire. Sa nu mai joci dupa regulile general acceptate; sa-ti gasesti un drum care pe cit de misterios pe atit de amenintator. Intuiesti ca la capatul sau se afla ceva care te asteapta, ceva ce, pasind pe drumul trasat de cei din jurul tau, nu ai mai ajunge sa atingi. Simti un gust amar in gura la gindul ca trebuie sa pasesti singur pe poteca noua pe care, desi au mai trecut altii, acum au crescut buruienile. Ai dormit si totusi esti dezabilitat, singura bruma de forta din tine fiind sentimentul de revolta pe care-l simti in stomac. Te uiti in jur cautind un sprijin dar nu il gasesti. Parca refuzind sa recunosti unde te afli te asezi in pat. Acum pe geam nu se mai vede pamintul plouat ci numai cerul. O ultima stea mai licare in departare. Parca te simti mai bine. Incepe sa-ti placa singuratatea.”

                                                                                                         Andrei

„E ora 7, esti intr-un apartament inchiriat unde nu te poti simti ca acasa pentru ca e prea gol si te-ai trezit sa inveti. E frig inauntru, caldura s-a oprit de cateva zile si banii de mancare sunt pe terminate. Dar stii ca traiesti, ca esti tu, si ca vei simti un gol cand vei pleca de aici.”

                                                                                                         Razvan

Martie 23, 2007 9:08 am Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Inaintam

Luni ne-am intalnit cu Mihaela Irimia, directoarea de marketing de la Media Galaxy. Totul a decurs rapid, s-au luat decizii, evaluam dupa o simulare. Multumitor, in comparatie cu directorul de marketing de la Radio Guerilla de exemplu, care ne-a tinut o luna in discutii cu promisiuni, ca in cele din urma sa ne spuna ca nu a obtinut fondurile necesare. Macar am invatat ceva din asta: pragmatismul si detasarea cu care trebuiesc privite toate intelegerile si discutiile pana in momentul semnarii.

Saptamana asta luam legatura cu cativa oameni cheie pe care vrem sa-i intalnim. Pe masura ce lucrurile se misca, vom posta aici progresul. Altfel, invatam si citim day in – day out.

Avem stabilite toate detaliile startupului ce il vom dezvolta in prima faza, mai ramane un singur lucru de pus la punct inainte ca echipa sa fie gata de atac. Detalii noi vor aparea pe blog.

Martie 21, 2007 8:08 pm Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Psihologic vorbind

Important de spus ca insemnarea de fata nu e un lament, ci o conturare mai indeaproape. Decat lament, mai degraba bataie cu pumnul in piept.

Toata problema se da inauntru. Aici razbim, caracterul contand in prima faza, nu skillurile. Sa respecti programul stabilit de tine, sa poti zice zici nu cand toata lumea zice da, sa nu te dai batut nici cand crezi ca a trecut momentul greu de trecut si ca daca acum nu merge e clar ca nu merge. In realitate, nici nu ai ajuns la jumatate. Sa cuceresti toti oamenii fara macar sa-si dea seama, sa diseci toate resorturile ce stau in spatele lor. Sa ajungi sa apesi butoane in ei. In plan personal, sa fi ce nu e nimeni, chiar de la nivelul la care esti. Sa sti ca nu zbori inca, pentru ca esti la nivelul la care toata lumea sare. Dar tu sari cel mai mult, asta conteaza. Cu timpul, vei zbura daca ai geneticul aferent in spate.

Toate realizarile mari sau macar demne de mentionat au in comun momente cat se poate de grele in fata carora toti oamenii banali ar fi cedat, alegand calea usoara. Greutatile sunt cu atat mai mari cu cat intotdeauna ai o cale usoara care e tentanta din toate punctele de vedere. Cat de greu e pentru un om banal sa zica nu in fata unei slujbe ce ii ofera o mie de euro in Bucurestiul de astazi, si sa traiasca din 3-5 milioane lunar, dezvoltand ceva nesigur, pe termen lung. Pe termen lung.

Din punctul meu de vedere, lucrurile nu stau asa. Totul e simplu. Normal ca e greu sa inveti si sa aplici zilnic dupa un program stabilit de tine, dar eu elimin nesiguranta de mai sus. E greu sa te izolezi complet de latura sociala, sa nu iesi, sa nu interactionezi decat controlat si impus de tine. Tensiunile in grup sunt inerente, dar trebuie sa treci peste. Parintii, evident, sunt impotriva, ca de. Din grupul parintilor, doar mama mea ma sustine(pasiv, adica nu pune bete in roate) si Cristina, prietena. In rest, nimeni nu zice sa-i dam inainte ca stam pe aur. Doar Radu Georgescu ne-a impins incercand sa vada ce putem pe cont propriu. A fost o reactie calculata, si, ca un calcul, a dat rezultatul scontat.

Dar eu stiu ca va functiona, sunt ferm convins de asta.  Nu conteaza ce, nu discut ideea. Sistemul nostru va reusi. Chiar daca in 5 ani(5 ani inseamna fantastic de mult cand faci zilnic ce facem noi), tot va iesi. Am inceput totul de 4 luni, incet dar sustinut, si pe masura ce trece timpul ne-am trezit din ce in ce mai mult. Adica, practic, de o luna mergem in ritmul asta. Daca ma intrebi, pare ca a trecut un an, si am trait mult mai mult decat pana acum.

Martie 17, 2007 11:17 pm Posted by | Real Life | Lasă un comentariu

Lista revamped

In eventualitatea in care plecam, acum stiu totul despre viza si avem sanse mari sa o obtinem. In momentul asta avem chirie platita si bani de mancare, deci nimic nu sta in drumul startupului.

Avem doua planuri de startup, din care unul e complet si la care, la cum stau lucrurile in momentul asta, vom incepe dezvoltarea cat se poate de curand, adica in cateva zile. In aproximativ 2 luni avem demo-ul, si in maxim 4 vom avea release-ul. Pana atunci trebuie sa atragem un angel.

Daca plecam, avem si know-how despre Sillicon Valley si persoanele vizate. Ar ramane banii pentru SUA, dar si aici cred ca ne vom descurca. In eventualitatea plecarii, povestea din spatele nostru ar fi un atu, care adaugat la viitorul contact cu George Haber ar putea constitui un avantaj.

Martie 14, 2007 2:59 pm Posted by | Ideas, Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu

Yes, well

De cateva zile citim de dimineata pana seara. Ne-am mutat in noul apartament, am renuntat la ideea de job cu Andrei in favoarea unei activitati lucrative of some sort. Cel mai probabil vom da lectii de fotografie copiilor de scoli generale, desi asta e total neimportant in momentul asta. 

La Brands and Bears nu incurcam pe nimeni mai mult decat ne-au incurcat ei. Desi a ramas sa primim un telefon care sa ne anunte cand vom incepe propriu-zis munca(Cristina Lambru, Creative Directorul lor ne-a spus ca e foarte ocupata zilele astea, dar ca ne suma cum are timp de noi – de inteles de altfel), inca asteptam. La trecut. Ne-am dat seama ca nu are rost sa ne legam cand suntem atat de aproape de. Oui, aproape de. 

In retrospect imi pare rau intr-o oarecare masura de atmosfera de la Bears. Dar nu putem da cu piciorul la ce avem acum, si asta e varsta la care riscurile trebuiesc asumate mai mult ca oricand.

Drept urmare. Avem si planul, sunt convins ca vom primi finantari. Dar sa nu ne aruncam si sa luam lucrurile in piept sistematic.

Rapido rapido e…

Martie 13, 2007 3:05 pm Posted by | Ideas, Progress, Startup | Lasă un comentariu

Caramba!

Well, dupa o saptamana fara net pentru mine, sambata ne mutam in noul apartament. Not funky at all!

M-am interesat de vize, e posibil sa plec eu, deocamdata, mai devreme decat planuisem in State. Peste vreo 2 luni. Ramane de vazut, in functie de cum(si cu ce) vor intra in ecuatie George Haber si Radu Georgescu. Si in functie de noi, biensur, cu ce venim.

De la inceputul saptamanii viitoare vom incepe si slujba la agentie. Happy days, glory days!

Martie 9, 2007 11:48 pm Posted by | Real Life | Lasă un comentariu

Much better

Eu si Andrei am primit oferte de la Brands&Bears si Headvertising pentru perioade de proba, in timp ce Eugen Dumbrava of Leo Burnett & Target asteapta un raspuns de la colegii lui din creatie.

Ne potrivim cu colectivul B’n’B din ce-am vazut(sunt oameni care fac, nu o labaresc) si daca perioada de proba merge cum trebuie, ramanem acolo. O sa-i trimitem si lui Cohn tema lui.  Oricum, enervante privirile dupa ce intreaba varsta noastra, dar priceless reactiile de dupa discutii.

Am inchiriat si un apartament. Dupa saptamana de proba de la B’n’B incepem orele la agentie + cateva proiecte de softuri mici pe net si definitivam proiectul pentru investitorii din Sillicon Valley.

Vom lua legatura si cu George Haber.

Ca disclaimer, asa va fi blogul mult timp de-acum incolo. Nu va asteptati la linkuri de youtube si comentarii sociale sau pe baza preferintelor muzicale ale fiecaruia, ca nu e cazul. Personal nu indragesc bloggingul.

Martie 3, 2007 7:18 pm Posted by | Progress, Real Life, Startup | Lasă un comentariu